In sfarsit! Mult mi-a luat sa scriu articolul asta :D
The Motans spun bine: "Apusul de soare e doar rasaritul privit de la spate"... pe cat de deep e fraza asta pe atat de bine te face sa gandesti viata din mai multe perspective.
Dar nu despre asta vreau sa scriu. Nu vreau sa scriu nici despre Grecia - pentru ca postarea asta nu este despre Grecia. Postarea asta este despre noi doi, in Grecia.
10 zile in Thessaloniki, 9 apusuri de soare fabuloase, in care cerul lua foc pur si simplu.
Vacanta de anul asta, in Grecia, a fost neasteptata din multe privinte - ca de exemplu, nu ne asteptam sa ploua o zi intreaga si nu ne asteptam ca atunci cand ploua la mare, nu iti mai da nimeni de mancare si noi fix in ziua aia ne-am decis sa nu mancam micul dejun la hotel. Dar ne-am plimbat prin Salonic si am facut shopping prin marile outlet-uri de pe acolo.
Va pasa nu va pasa, eu gata! Trec la subiect!
Plaja era aproape salbatica, nisipul era fin, apa era calda, cafeaua era buna si noi aveam in minte un plan: "hai sa mergem pe limba aia de nisip pe care am gasit-o pe Google Maps si sa privim apusul de pe lazy bag-urile noastre!" Si apoi, asa ca de nicaieri, fara nici cel mai mic indiciu, am presimtit ca urma sa se intample ceva. Ceva ce asteptam de atat de mult timp, ce visam, ce visualizam in toate felurile posibile si imposibile, ma gandeam: "Stefan o sa ma ceara la apusul asta!".
Era deja tarziu si nu mai aveam timp sa trecem pe la hotel sa ne schimbam, inainte de apus asa ca am mers in hainele de plaja, sarati...pe o alta plaja. Totul mi se parea ciudat - eram cu spatele la el si ii ceream telefonul, ma gandeam ca o sa scoata inelul. Ma intreba daca nu vreau sa filmez apusul, credeam ca o sa il filmez pe el cum ma cere. Incerca sa fie romantic si sa imi construiasca un moment placut, mi se parea ca se poarta dubios.
Cand soarele era aproape in mare, ne-am decis sa ne strangem lucrurile si sa o luam din loc ca sa prindem masa cu grupu. Mi-a zis, hai sa mai stam 2 minute, am crezut ca isi face curaj.
Nimic fratilor! Eu eram aia dubioasa, eram sigura ca ala era momentul! Cand am intrat in masina, creierul meu radea de mine si ma arata cu degetul. Nu radea - se tavalea pe jos de ras.
M-am certat eu cu mine in capul meu vreo doua zile, ca imi fac sperante ca o toanta, dar pana la urma nu am mai rezistat si intr-o seara, cand ne pregateam de iesit la cina, mi-am bagat capul in perna si i-am zis pe infundate
- "auzi, ce crezi! eu am crezut ca vrei sa ma ceri la apusul ala!" si am ras si m-am bagat cu totul in perna.
- "Ce nebuna esti!" Imi zice el blocat si razand in acelasi timp. "Pai si ce ai fi facut?"
- "Sincer? As fi vomitat cred.... De la emotii"
Am ras amandoi.
Asa ca zilele au mers mai departe si eu imi linistisem creierul.
Ultima seara, balconul nostru cu vedere directa catre mare si catre apus - noi, in fiecare seara cu telefoanele pregatite sa il imortalizam cat mai bine si sa spamam pe toata lumea de pe Instagram cu Miraculosul Apus din Grecia. Imi pusesem rochia neagra care lui ii placea maxim, ma aranjam in oglinda.
- "Nu vii sa vezi apusul?"
- "Ba daaaa, clar vin! Mai ales ca e ultima seara! Acum, acum."
Si asa stateam unul langa altul si ne minunam.
- "Hai sa iti fac o poza cu apusul."
- "Serios? Pana acum te luai de mine ca imi faci tone de poze si acum imi propui tu? ce tare! Fa-mi." Eu, incantata. "Acum hai si amandoi!"
Eu deja exageram - "Moama, deci arati asa bine cu camasa asta asa usor deschisa, haide sa iti fac o poza singur, treci in locul meu."
....
...
Omu' nu facea schimb de locuri cu mine, nu se misca pur si simplu. Cand aud:
"Gata! Nu mai am rabdare!" Si de pe pervazul geamului ia o cutie.
Si cu acea cutie se indreapta spre mine hotarat.
Si se pune in genunchi.
Si deschide cutia.
Si era inelul pe care mi l-am dorit cel mai mult si mai mult.
Si ma intreaba.
Si era rosu si era transpirat si ii sclipeau ochii cu o suta de diamante.
Si logic ca nu am stat pe ganduri, ce naiba, doar vizualizasem momentul asta si il repetasem de sute de ori in mintea mea !!!!!!!
Si uite asa, am prietenul meu din copilarie langa mine si mai departe!
Si uite asa, la apusul ala, cand imi juca mintea feste, inelul era in geanta mea de plaja, de care avea el grija cu meticulozitate maxima, dar doar i-a mai trebuit inca un gram de tupeu spre care l-a impins apusul nostru ultim in Grecia.
Asta este poza facuta fix inaintea mega-momentului:
Vreti sa stiti daca a fost fix cum mi-am dorit eu?
Nici eu nu mai stiam ce imi doresc - va zic asa: a fost dorinta mea, de prima data de cand am mers impreuna in Aegina si am luat cina la 2 pasi de apa - prima data cand apusul ala mi-a schimbat ceva in suflet si atunci i-am zis: "uite, cand o sa ma ceri tu pe mine, in Grecia, la apus vreau!"
...si da, mi-a venit sa vomit de emotii.
Siii, am sarbatorit cu un cocktail la 2 pasi de apa :D (mai multe despre Grecia va povestesc in urmatoarea postare)
Pana data viitoare,
Va las - pasari calatoare.
